Idiotii Pretuiesc Orice Dispozitiv

"Ce înseamnă fitze? Eu suspectez că acest cuvînt este greşit folosit, la fel ca expresia „lume bună“. Şi asta se întîmplă pentru că se utilizează în mod restrictiv semnificaţia conceptului. M-am gîndit la asta în clipa cînd am aflat, mai exact, am încercat să fac un raţionament inductiv pornind de la o enumerare care se voia elitistă, prin urmare restrînsă – ce este cu adevărat un club de fitze. „Păi, cum care?“ – sînt întrebată şi urmează şirul de nume, dintre care cele mai de seamă aveau, mă întreb de ce, nume exotice de plante.

Aha, deci fitze înseamnă în primul rînd bani. Cu carul… În al doilea rînd, aceştia presupun un mod mai mult sau mai puţin ilicit şi „important“ de a face rost de ei. Acest ultim aspect se adresează cu precădere bărbaţilor (care fac ceva ca să-i cîştige). În cazul femeilor, este adesea suficient să aibă o vestimentaţie adecvată (adică de clasă, adică de firmă, de cele mai multe ori autentică), să fie cît mai decorative, să reflecte prestigiul şi starea materială a domnului pe care îl însoţesc. În astfel de cluburi vom întîlni adesea fiii şi fiicele celor care se străduiesc să facă bani. De multe ori, prezenţa în aceste localuri a obişnuiţilor săi este mai degrabă doar un motiv de socializare şi etalare.

Tot în categoria „cu bani“ intră şi fitzele de o – evidentă – calitate inferioară, cele „de cartier“. Fără a etala un snobism elitist, le-am catalogat astfel pentru că acestea presupun făţiş legitimitatea manifestării diferitelor forme de vagabondaj ca stil de viaţă. Cei care au mai auzit cîte ceva din hip-hopul românesc vor înţelege „ce vreau să zic“ (ca să citez nişte clasici). Nu ştiu în ce măsură stilul acesta se regăseşte cu adevărat în cotidian (în prezent constat că, dacă mergem prin Militari sau Pantelimon, nu ne simţim, din fericire – chiar ca – în Harlem), dar el şochează prin viziunea inversată despre moralitate pe care o afişează: eroii sînt cei care „fac pîrnaie“ şi nu că am fi refractari la acest lucru, însă aflînd motivele pentru care au ajuns acolo (droguri, prostituţie…), ne dăm seama că nu avem de-a face în nici un caz cu vreun soi de haiduci sau de militanţi împotriva justiţiei nedrepte.

Pentru aceştia imperativul de a se îmbrăca „cu (veritabile) haine dă firmă“ este de cele mai multe ori doar un deziderat şi viziunea despre eleganţă este straniu distorsionată, pendulînd între mîndria de a fi „băiat de băiat“ şi cea de a fi „domn“, ca semn al situării în partea superioară a ierarhiei „găştii“ (pentru cei care au timp şi răbdare recomand cu căldură videoclipul românesc „Gentelman“; e lămuritor…). Şi iată-ne ajunşi în sfîrşit la miezul problemei care mă frămîntă. Să ai fitze înseamnă doar să ai bani şi să te afişezi ca atare cu mîndrie? Dar de fitzele „intelectuale“ ce spuneţi? Să luăm, spre pildă, intelectualul „de bodegă“: non-conformist, educat eventual într-o subcultură hippie sau punk, băutor vrednic, întotdeauna de băutură ieftină, melancolic, ironic şi critic peste măsură. Nu de alta, dar de multe ori acesta îşi şi cîştigă o pîine – sau o chiflă ar fi mai bine să zic? – din practicarea unei meserii intelectuale, fiind eventual profesor, ziarist, muzician de ocazie, artist, şi simte prin urmare că este menirea lui să pună ordine în lume, fie doar şi la nivel discursiv. Acesta ştie foarte bine ce este valoros şi ce nu din punct de vedere cultural şi moral, atîta doar că de multe ori axiologia sa este nepermisivă şi anchilozată în clişee. Este aproape o mîndrie să stai la cort, dacă mergi la hotel – fie şi doar pentru că suferi de reumatism –, eşti catalogat drept un neam prost cu viziuni simpliste şi avid de bani care nu mai ştie să se bucure de ce este autentic frumos; la fel de bine este şi să te îmbraci prost sau să fumezi ţigări româneşti fără filtru. Elitismul fitzelor intelectuale este poate mai agresiv şi autoritar decît al celor „cu bani“: am auzit oameni care susţineau că cei cărora le place (doar!) Vivaldi pot fi consideraţi facili din perspectiva cuiva care ascultă cu adevărat muzică bună. La fel stau lucrurile şi cu judecata la care te pot supune ascultătorii de rock vechi. Deşi, pe de altă parte, la ce alte critici te poţi supune dacă te decizi să „evoluezi“ şi părăseşti clasicii anilor ’60-’70 pentru cine ştie ce năstruşnicie care se cîntă astăzi şi care este suspectă de lipsă de originalitate (şi dacă chiar se dovedeşte a fi aşa…).? Dacă mai vorbim şi de ce literatură este mai de bon ton să citim, trebuie să vă avertizez că cititorii de beletristică clasică sînt defavorizaţi în raport cu cei care o preferă pe cea contemporană.

Intelectualul „de bodegă“ se adună cu semenii săi seara în cluburile vechi din zona Lipscaniului, iar vara se mută cu cortul şi eventual gaşca la mare. Unde? La Vamă. Ba s-avem pardon, „Vama nu mai este ce era altădată, acum toate neamurile proaste au invadat plaja cu mizeria lor, cu muzică latino comercială, cu maşini, haideţi mai bine în 2 Mai că acolo mai poţi găsi o urmă din ce a fost odată“ (nu vi se pare familiar?). Şi astfel, personajul nostru îi comentează la o bere pe cei care nu sînt asemenea lui; dacă la Vamă era doar stuf şi pustietate, fără „cocalari manelişti“, discursul său ar fi fost poate mai puţin productiv şi vacanţa mai plictisitoare, dar există o plăcere a autoregăsirii, a manifestării instinctului teritorial sau de apartenenţă cînd contextul social îţi oferă prilejul de a trasa o linie de demarcaţie între ce reprezinţi tu şi ce înseamnă ceilalţi, iar în acest sens fitzele celor cu bani, ca şi ale intelectualilor sînt la fel de agresive, după ce efectuează un slalom periculos (graţie cantităţii respectabile de alcool consumate) printre gunoaiele pe care el însuşi – şi nu aceştia – le-a lăsat printre corturi. Mărturisesc că acest aspect mă lasă nedumerită mereu cînd vine vorba: cu ce este mai bun scandalul punkerilor decît cel al nechemaţilor fani latino sau house? Sau de ce e mai puţin deranjant să văd sticle de votcă aruncate pe toată plaja decît să constat că cineva a apărut la 2 Mai într-o maşină relativ scumpă?

În sfîrşit, o altă subspecie a intelectualului cu fitze este „urbanul“ (termenul nu îmi aparţine, deşi mi-aş fi dorit). Cei din această categorie se remarcă prin prezenţa unui izomorfism sexual la nivel de imagine. Fetele şi băieţii poartă tenişi, coafuri aparte, eventual cu bretoane asimetrice şi agrafe bizare, traiste sport care de multe ori constituie o provocare prin greutatea şi mărimea lor, şi mai sînt cunoscuţi prin expresia oarecum ironică, cu a cărei origine iarăşi nu mă pot mîndri, de „pokemoni“. Moda feminină se situează la polul opus celei preferate de reprezentantele fitzelor financiare, dacă pot spune astfel. Ea manifestă o tendinţă evidentă spre nedecorativ şi defeminizare. Am spune că unii „urbani“ par să critice cu ironie genul clasic de femeie atrăgătoare şi implicit accesorii cum ar fi fardul, lenjeria de dantelă, bijuteriile de aur, oja roşie, părul buclat ca fiind, bănuiesc, semne ale frivolităţii şi preocupării pentru chestiuni superficiale, nenaturale şi mercantile. (Desigur, nu toţi o îndrăgim pe Nicoleta Luciu, dar asta nu înseamnă că atractivitatea unei femei nu este ucisă de o pereche de tenişi combinată spectaculos cu nişte şosete trei-sferturi roşu aprins cu roz, dungate.)

„Urbanii“ sînt însă totodată buni prieteni ai tehnologiei ultramoderne, fiind însoţiţi mai mereu de dovezi sofisticate în acest sens, laptop-uri,
diverse aparate de ascultat muzică, camere digitale, mobile ultracapabile. Mulţi profesează în domeniul artelor media şi al publicităţii şi ascultă muzică interesantă, necomercială, fiind poate cei mai conectaţi la ce se întîmplă bun şi nou din punct de vedere subcultural peste hotare. " (Irina-Gabriela Buda, Dilema Veche, nr. 192).

Acest blog a fost scris ca sa ma dau eu mare ca citesc Dilema Veche si fac parte, numai din acest motiv, dintr-o categorie superioara de homo sapiens sapiens, care ma exprim cu cuvinte frumoase si eu nu sunt ca astia de scrie aici, in articolul fetii astia (Femeile sunt niste ratati, vorba lui Margineanu). Deci ea n-are dreptate pentru ca nu stie ce inseamna sa fii intr-adevar ultras, sa iubesti culorile mai mult ca pe tine insusi. Ea nu stie ca daca noi ascultam rock si aruncam sticle pe jos, suntem mai destepti decat manelistii si aia de asculta latrino, care arunca sticle pe jos. Pentru ca sticlele noastre simbolizeaza infinitul (prostiei) si noi ne revoltam impotriva corporatiilor si a ordinii socialiste (oare am vrut sa spun sociale? oare?). Si noi astia care traim si ne-am nascut in Bucuresti si lucram la multinationala [ in PiaR, eigHaR sau alta combinatie de litere care lasa loc la interpretari (Proasta de Rupe, etc.) ], dar nu oprim la trecerili de pietoni, suntem mai destepti decat taranii din provincie care merge cu 30 ca nu stie pe ce strada sa se duca si ei si care merita claxonati, 'tu-le muma-n cur astazi si maine... pentru ca noi ne grabim sa ne bem cafelele fara de care suntem niste prosti, si sa ne luam lanci-taimul, si sa navigam pe internet, si sa ne barfim colegii...
De fapt, scopul este enuntarea urmatoarei axiome: Rasa umana, in totalitatea ei, este cretina si rea.( prin definitie). "Are we the people, some kind of monster?". Oh, da...si inca ce monstru.

Am primit urmatorul mesaj pe "mesinger":
"1.Manelistu Are Mertane.. Rockerul o dubitza
2.Manelistu Are Lanturi De Aur La Gat….Rockerul Lanturi de Catel La Pantaloni
3.Manelistu Kanta Despre Bani,Succes ….Rockerul Moarte Droguri
4.Manelistu Are Femei Bune……. Rockerul face laba Knd Se Uita La femeile lui
5.Manelistu Se Imbraca Numai Armani.D&G etc. Rockerul SEcond hand…38
6.Manelistu Are Freze Shukare….Rockerul are paru Lung Si Nespalat
7.Manelistu Danseaza cu Stil..Rockerul da Din Cap
8.Manelistu E Sociabil…….Rockerul Se Uita la Tn De park Vrea sa te Omoare
9.Manelistu E Smecher…Rockerul Isi mananca Bataie de la Manelisti
10.Manelistu O sa Dea Mesaju Mai Departe…Rockerul O Sa Injure de Toti Mortii ".
Si ce-am facut? Nici nu l-am dat mai departe, nici n-am injurat. Am ras. Am ras a compasiune, nu pentru ca ar fi vreun lucru amuzant. Sa insemne asta ca lumea asta nu se poate imparti intre manelisti si rockeri???? Mai exista si alti oameni? Daca multi ar afla acest adevar oribil, ar fi mai grav decat sa le spui ca Mos Craciun nu exista. Fie ei rockeri, fie manelisti. Toti trebuie sa credem in ceva.

Si ca sa inchei apoteotic...Am reusit performanta sa primesc un mesaj de tip SPAM, in care eram anuntat sa cumpar niste Rolex-uri contrafacute la super-pret, de la MINE. Da, mesajul era trimis de la adresa mea de mail. Cui? Mie! Sunt mandru de aceasta performanta a mea de student la Calculatoare (desi cred ca denota ceva in neregula cu mine, sanatatea mea mintala, folosirea Internetului, si faptul ca mananc cam multi pufuleti). Nu asta conteaza...important e ca va veni vremea in care cei de la Drept se vor acuza singuri in procese, si-si vor da sentinte nedrepte de condamnare la ani grei de detentie, cei de la Medicina se vor omori singuri pe masa de operatie (sau se vor salva...putin probabil), cei de la Universitate (viitori profesori), isi vor da singuri note proaste, cei de la Arhitectura isi vor construi case oribile (sau macar "futuriste"), iar cei de la ASE...ei bine, dupa cum va asteptati, ei nu vor face, in continuare, NIMIC.
Ceea ce a fost un pas mic pentru mine, se va dovedi un pas urias pentru omenire. Si-o merita din plin.

0752661500

Tema saptamanii in Dilema Veche...."Mai avem timp liber?". As putea sa adaug: Si daca DA, de ce? Unii au spus ca da, altii ca nu...eu intreb: "Ce-i ala?". As fi vrut sa am timp sa-mi fac un cont pe un site de blog ca lumea. Sa fiu un nastase.wordpress.com. Dar, se zice, ca sa fii "blogger" adevarat, trebuie sa-ti actualizezi zilnic site-ul. Si mi se pare stupid sa faci asta. Nu ai in fiecare zi ceva interesant de spus, de comunicat celorlalti. Asa ajungi sa scrii numai de dragul de a nu ramane in urma, ajungi sa postezi filmulete de pe "Tu, teava" (Youtube), sa pui melodii, sau sa scrii tampenii. Cum, dealtfel, face si Nastase. Trebuia sa ne uitam la "HEAT"...venea fix de la 21:15 la 23:45...mai stateai treaz 15 minute si prindeai si ziua de 14...dar n-a fost sa fie. Doar pentru ca cineva se incapataneaza sa creada ca 28=29. Nu e asa. Revenind la Nastase si la blogul lui, omul a scris intr-o zi, n-are importanta in ce context, cuvantul "peturile". BOULE! Dobitocule! Da-ti 2 palme si gandeste-te la ce-ai facut! Nastase a zis ca oamenii arunca Poli-Etilen-Tereftalat-urile pe jos...intr-un singur cuvant. Ma, da-i in pizda ma-sii...inteleg ca un dobitoc care face gratar in Piata Universitatii sa nu stie ce-i ala, sau ca nu merge articulat asa, ca la scoala de la Cuca Macaii, dar domnul Nastase, care, vorba ceea, a absolvit Dreptul cu 10, sa spuna asa ceva mi se pare deplasat. Deci, ca sa nu-l jignesc, ajungem la concluzia ca-i scrie altcineva blogul. Doar de dragul de a fi actualizat zilnic. Si asa se ajunge la o intoxicatie a internetului cu tampenii. Si tampiti. As vrea sa scriu si eu in fiecare zi despre ce ma deranjeaza...si se gasesc multe lucruri. De exemplu:

1. Am vrut sa caut pe google o chestie cu "and" in titlu. Si astia ce s-au gandit ei? Ca doar sunt niste destepti si jumatate. Hai sa-mi scoata "and" din cautare, ca cica oricum introduc ei implicit toti termenii. Si brusc, "And you my love" de Chris Rea, a devenit "You my love" de tylar hilton sau "my love" de justin timberlake. Not so smart, are you?

2. A zis un dobitoc la televizor, cu multa stima de sine ca: "sa nu intri in apa direct, pentru ca faci soc termic, DIN CAUZA DIFERENTEI DE TEMPERATURA!!!"... Sa mori tu...si eu care credeam ca faci soc termic de la bautura...Ah, nu...de la bautura ies copii tampiti, ca tine!

3. Am intrat in Pitesti, si am constatat ca Petrochimia e moarta...nu mai e nici o flacara care sa te anunte: "Bine ai venit intr-un oras poluat! Mori!". Oricat de ciudat ar parea, mi-e dor de flacarile alea. Le stiu de 14-15 ani...erau ceva omniprezent. Erau parte din viata orasului. Si acum le-a stins Garda de Mediu. Da' p-aia de arunca "peturi", de ce nu-i luati ma?

4. A zis una la TV ca nu stiu ce produs e "trendy". N-am mai apucat sa aud continuarea, din cauza ca am schimbat imediat canalul. Ce chestie...

Din simplul fapt ca m-au deranjat atatea lucruri, cineva ar putea crede ca am timp liber. Si inca mult. Nu e asa...Pentru mine, timp liber, inseamna sa ma plictisesc. Sa ma duc la bazin. Sa joc un fotbal. Sa ma vad cu colegii. Sa citesc pana ma dor toate oasele de la stat in acelasi loc, pana ma dor ochii, pana imi amorteste corpul. Sa-mi fac un tricou cu "Nu dati la Calculatoare" si sa ma duc in mijlocul copiilor care se inscriu la facultate. Sa le explic faptul ca mi-au trebuit 2 ani si 20 de examene date(partialele nu se pun, desi...) ca sa iau si eu un 10. Pe care il astept de ceva vreme. Si acum ca il am, nu ma incalzeste cu nimic. Nu sunt mai fericit, cum crezusem eu cand eram mic si prost...adica acum cateva luni. Sunt mai fericit pentru un 8 luat la ED. Si probabil asa e cu toate lucrurile pe care le vrem...cand le avem, constatam ca nu ne fac mai fericiti. Totusi, as vrea sa am ocazia sa vad muzeul din Valencia, si apoi sa spun ca nu sunt mai fericit, decat sa nu-l vad deloc...

"Oh I must have done some wrong
On a dark and distant day
For I know full and well tonight
This is how that I must pay"...Tot i-am pacalit pe aia de la google, pana la urma...

P.S. : Numarul de telefon din titlu mi-a trimis un mesaj cu o incercare de frauda...daca va plictisiti vreodata pe la 3 dimineata, dati-i un bip. Just for fun!

"Ca tot romanul. Daca nu pot sa fac istoria, o indur..."

"Locuiti in apropierea unui McDonald’s. Paler a mincat vreodata un hamburger?

Nu am mincat niciodata un hamburger.

Dar poate hamburgerul este fericirea.

Pentru mine, nu. Fara sa fiu un antiamerican, nu sint dintre cei care cred ca orice vine din America e bun, imi vine in minte mcdonaldizarea.

Dar cit de frumos este ambalajul american!

E adevarat! Ma rog, eu imi dau seama ca la virsta mea, dubla decit a dumneavoastra, nu pot gindi la fel ca tinerii. E natural conflictul dintre generatii. Dar acum e ceva mult mai grav. Tinerii de azi ii urasc pe cei batrini. Un tinar nu are voie sa fie modest. In mod logic, el trebuie sa creada ca va face gaura in univers. Azi, in Romania, sentimentul meu este ca batrinii sint uriti.

E, pe Paler, pe Liiceanu, pe Plesu nu-i uraste nimeni.

Ura, ura, ura. Nu e vorba de mine.

Ce-mi pasa mie de restul batrinilor!

Da, e normal sa spuneti asa: „Ce-mi pasa!“. Dar, decent ar fi ca acest conflict sa fie pastrat la proportii autentice. In felul acesta nu mai exista o lupta reala intre generatii, lupta care este la baza progresului. Mai decent este obiceiul batrinilor din Insulele Fiji, care se duc sa moara in padure. E mai placut sa mori departe de societate. Eu am sentimentul clar ca traiesc intr-o lume pe care pe jumatate nu o mai inteleg si pe jumatate n-o aprob.

Opincile. Despre a nu fi in istorie.

Sinteti din Lisa. Cine v-a adus in Bucuresti?

O intimplare. Exista in Bucuresti cel mai simandicos liceu din tara. La Spiru Haret au invatat multi: Moisil, Noica, Plesu, Eliade. Parintii bogati ai elevilor dadeau bani pentru a institui cinci burse. Eu am venit sa dau examen pentru una dintre cele cinci burse.

Pur si simplu. In opinci, cioc! cioc!

Nu, nu eram in opinci. Eu pazeam vacile la poalele muntilor si am stat numai in opinci, dar, cind am venit aici, parintii mei mi-au cumparat primii bocanci... rigizi, greoi, negri, dar bocanci. Sigur, aveam bocanci, dar eram imbracat ca-n satele din Fagaras. O camasa de bumbac, fara guler, o vesta, laibar numita, si pantaloni strinsi pe picior. Aratam ca o salbaticiune folclorica.

Mindru de dumneavoastra?

Nu, foarte speriat!

De trecut sau de viitor?

Eu inainte de a veni in Bucuresti nu vazusem nici macar un alt sat... Nu ca nu vazusem un alt oras. Stiam o treime din vocabularul limbii romane. Va dati seama, nu stiam ca pe lume exista electricitate, telefon, ziar, tren, radio, ascensor, sosete, portari, agenti de circulatie, masini. Nu auzisem niciodata de astfel de notiuni. Ma rog, cunosteam universul vacilor, plantelor, eram specialist in meteorologie, stiam precis unde sa stau cind veneau trasnetele, ca trasnea ca pe front.

Pantofii. Speriat la marginea istoriei.

Comunismul a adus egalitatea. V-a bucurat?

Nu, nu, nu, nu, nu. Eu nu am prea trait istoria. Fiind inhibat in mine insumi, am parcurs anii razboiului, spun asta ca o vinovatie, fara sa traiesc adevarul ca tara mea era in razboi. Am trecut prin perioade de delir al lecturii si razboiul peloponesiac a fost mai important decit al doilea Razboi Mondial. Neavind prieteni, un radio, un ziar, eram strain complet de evenimente.

Nici o bomba nu v-a trezit?

Nu, nici una. Am plecat din Bucuresti inainte cu o zi ca americanii sa bombardeze. In Lisa am trait razboiul superficial. Vedeam zilnic cum treceau avioanele americane, dar nu aveam constiinta istorica sa percep aceasta realitate. Mai mult, era o brigada de tunari in sat pentru a opri avioanele. Niciodata nu a fost lovit vreun avion, iar tunarii faceau ceaiuri in sat, se pretau la mondenitati. 23 august nu a fost marcat nicicum in Lisa. Nu traiam istoria. Primul moment al istoriei a fost cel al intrarii rusilor in sat. Atunci tot satul s-a speriat.

Rusii violau si se imbatau.

Exact. In mod comic, taranii s-au gindit sa sape niste transee si sa-si apere satul. Cind au intrat rusii, nu era tipenie pe ulita. Lumea se ascunsese. Eu stateam dupa o perdea si rusii au trecut vreo ora. Rusii treceau, probabil cu ordine precise, fara sa clinteasca nimic din sat. Asta a fost prima imagine a istoriei.

Trei facultati ati facut. Unde locuiati?

In mahalaua mahalalei, dincolo de bariera lui Bachus, departe in Ferentari, pe strada Tufelor. Locul se transforma intr-o mare baltoaca murdara si trebuia sa te descalti ca sa ajungi acasa.

Tot bocancii ii descaltati?

Nu, aveam pantofi! Cred ca aveam chiar doua perechi. Eram chirias, alaturi de un cintaret de biserica si de un functionar. Camera de chirpici, fara soba, fara podea, fara apa, fara curent. Ieseam pe geam, ma spalam pe strada. Era ca-n Lisa. Retroactiv am aflat ca in Universitate aveau loc intimplari istorice. M-am ferit de ele. Eu eram absorbit de scrierea unei carti: „Reabilitarea Evului Mediu“. Lucram la carte si noaptea caram lazi de fructe, ca sa am bani. Eram in criza financiara perpetua. Cu tramvaiul veneam numai cind era plin, ca mergeam pe blat. Altfel, faceam mars fortat din Ferentariul meu. Istoria mea era istoria zonei, unde aveam noaptea tirziu „garderoba obligatorie“, adica hotii, interlopii te dezbracau, iti luau tot ce aveai. Preocuparile mele astea erau, plus cautarea unui loc de munca.

Intrarea in istorie. Cu taxiul.

Cum ati ajuns sef la televiziune?

Pina in 1949 nu prea stiam mare lucru despre istorie. Bine, stiam ca sintem sub ocupatie, dar nu eram preocupat de detalii... Intr-un ianuarie pregatisem un seminar despre Simbolism la Litere si nu prea aveam vreo placere sa ma duc sa-mi prezint lucrarea. Am prezentat-o, desi venisem cu greu la facultate, si profesorul de la seminar mi-a propus o slujba la radio. Nu stiam ca el este si sef la radio. Am cerut un timp de gindire... nu stiu de ce aveam eu nevoie de timp de gindire, ca nu am gindit nimic in timpul acela. Am acceptat.

Ce v-ati cumparat din primul salariu?

Am actionat in stilul meu! M-am dus la Capsa cu taxiul!

Deci: opinci-bocanci-pantofi-taxi!

Da! Am pus taxiul sa ma astepte! Am comandat o masa numai pentru mine. Am mincat prima oara in viata mea intr-un restaurant, servit de un chelner. Dupa, am intrat in taxi si am comandat: „In Ferentari, in strada Tufelor!“.

Reprosul legat de viata dumneavoastra priveste sefia de la Televiziune. Erati in istorie sau nu?

Sigur. In 1964 a aparut declaratia de independenta a PCR fata de rusi. Acel moment a fost foarte important. Toata lumea spera sa scapam de rusi. In zilele acelea eu am fost trimis corespondent la Roma pentru Agerpres. Eu ma opusesem pina atunci oricarei ascensiuni. Voiam sa fiu liber. Am spus da, desi nu stiam italiana. Am plecat sa ma descurc si decis sa fac jurnalism adevarat. Am invatat repede italiana, atit de repede, incit imi pun probleme... eu nu cred in reincarnari, dar mergind in Toscana am simtit ca am mai fost pe acolo. Am invatat in doua luni italiana. La vreo doua luni de corespondenta, a aparut un interviu al sefului Partidului Comunist din Italia, care anunta detasarea partidului de rusi. L-am trimis in Bucuresti. Credeam sincer ca era nevoie sa se stie ca exista si altii care se detaseaza de rusi. Asa a si fost. In Biroul Executiv al Partidului Muncitoresc, interviul a explodat ca o bomba. Dej ar fi spus: „Daca e asa bun, sa-l punem director la televiziune!“. Propunerea am refuzat-o, pina cind am spus „da“ cu greu. Eu doua tari am indragit, una in care am fost si una in care nu voi mai ajunge niciodata. Italia si Spania.

Pai, cum? Nu ati fost in Spani
a?

Nu. Si nici nu ma voi duce, fiindca as pierde Spania mea.

Desertaciunea. Vehiculul spre trecut.

Ati tot fost in afara istoriei. Acum istoria s-a jucat cu dumneavoastra!

Stiu exact, azi, la 80 de ani ce valoare au toate vanitatile. Totul e desertaciune. Eu nu mai am azi nici o certitudine. Certitudinile mele de azi sint ca hainele ciuruite de molii. Nu mai cred in aproape nimic, afara de valorile care stau la temelia fiintei mele. Din nefericire, nu cred nici in viata de apoi. Dumnezeu e falimentul ratiunii mele. Eu nu ma tem de Dumnezeu, ci de absenta lui. Din clipa in care-mi pun problema, nu mai sint in stare sa inteleg nimic din ordinea sau dezordinea vietii actuale.

Asta va goleste si moartea, si viata.

Asa e. Singura mea jumatate de sansa este ca iubesc viata. Nevoia mea de a trai nu s-a eclipsat. Sint mizantrop, din ce in ce.

Faptul ca ati organizat Festivalul Cintarea Romaniei pentru ecran, ca ati fi inventat expresia „Epoca de aur“, ca ati fost membru important comunist?

Prostie, minciuna. Eu nu mai polemizez cu minciunile care s-au debitat despre mine. Am fost si tigan, si evreu. Mi s-a scris numele cu doi „l“.

Istoria se indura

Sfirsitul dumneavoastra cum va fi?

La fel, in dezolare.

Unul brusc?

Profesorul Constantiniu spunea ca natiunea romana nu mai poate face istorie.

Atunci ce faceti pina la sfirsit?

Ca tot romanul. Daca nu pot sa fac istoria, o indur."

Interviu de Eugen Istodor, cu Octavian Paler.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Rest in peace...

In caz ca nu stiti, la Universitatea Virginia Tech, un tip a omorat 32 de oameni (studenti si profesori), si apoi s-a sinucis. Lumea vrea sa vada lucrurile astfel: "Un nebun, care a omorat oameni nevinovati". Poate asa e...cititi si voi si judecati.

"BLACKSBURG, Va. - Long before he boiled over, Virginia Tech gunman Cho Seung-Hui was picked on, pushed around and laughed at because of his shyness and the strange way he talked when he was a schoolboy in suburban Washington, former classmates say.", isi incepe articolul Yahoo News. M-a intrigat, mai ales prin faptul ca nu m-as fi asteptat ca americanii sa incerce sa fie echidistanti, sa vada si din perspectiva criminalului. Asa ca am decis sa citesc in continuare: "Once, in English class, the teacher had the students read aloud, and when it was Cho's turn, he just looked down in silence, Davids recalled. Finally, after the teacher threatened him with an F for participation, Cho started to read in a strange, deep voice that sounded "like he had something in his mouth," Davids said.As soon as he started reading, the whole class started laughing and pointing and saying, `Go back to China', Davids said." "

In the often-incoherent video, the 23-year-old Cho portrays himself as persecuted and rants about rich kids. "Your Mercedes wasn't enough, you brats," says Cho, who came to the U.S. at about age 8 in 1992 and whose parents work at a dry cleaners in suburban Washington. "Your golden necklaces weren't enough, you snobs. Your trust funds wasn't enough. Your vodka and cognac wasn't enough. All your debaucheries weren't enough. You had everything.".

"There were just some people who were really mean to him and they would push him down and laugh at him," Roberts said Wednesday. "He didn't speak English really well and they would really make fun of him."

"You had a hundred billion chances and ways to have avoided today," a snarling Cho says on video. "But you decided to spill my blood. You forced me into a corner and gave me only one option. The decision was yours. Now you have blood on your hands that will never wash off."

Bineinteles, nu a fost decizia celor pe care i-a omorat. Poate erau oameni buni."The path of the righteous man is beset on all sides by the iniquities of the selfish and the tyranny of evil men. Blessed is he, who in the name of charity and good will, shepherds the weak through the valley of darkness, for he is truly his brother's keeper and the finder of lost children. And I will strike down upon thee with great vengeance and furious anger those who would attempt to poison and destroy my brothers. And you will know my name is the Lord when I lay my vengeance upon thee. " In acest caz, nu a existat nici un om cu intentii bune, care sa incerce sa se imprieteneasca cu el, sa-i vada partile bune, sa-l faca sa nu mai urasca atat de mult societatea.

Nu incerc sa-l apar pe Cho...departe de mine acest gand. Insa, ganditi-va si la ceea ce spune Andrei Plesu:

"Dictatorii, chiar bestiali, pot avea, pentru observatorul corect politic, ceva atasant. Au momente de umanitate, de sentimentalism, de candoare. Si mai ales au charisma. Într-un interviu difuzat recent de televiziunea germana, o doamna profesoara care a facut apostolat în Uganda pe vremea lui Idi Amin nu uita sa semnaleze aceasta charisma. Si Fidel Castro e charismatic, daca e sa-l credem pe García Márquez. Charismatici or fi fost, în acest caz, si Hitler, sau Stalin, sau Mussolini. Trebuie sa fi avut ei ceva, vreo sensibilitate, vreo ghidusie, vreun gest, care sa le dea „chipul uman“ de care au nevoie artistii pentru a-i transforma în personaje interesante. Macar în tinerete. Macar din cînd în cînd. Macar în insondabilele adîncuri ale sufletului lor chinuit. Idi Amin pare, la prima vedere, un hipopotam sanguinar. Uneori, face lucruri reprobabile. Dar iata-l invocînd saracia tribala din care a plecat sau umilintele suferite în serviciul armatei britanice, iata-l tradat de simbriasii adversarului politic sau înselat de una din neveste. Dintr-odata, lucrurile se complica. Omul are « son secret et son mystère »". Lumea, dintr-o data, nu se mai imparte in "buni" si "rai", atat de usor. Exista o infinitate de nuante de gri.

"Or it could be you're the righteous man and I'm the shepherd and it's the world that's evil and selfish. I'd like that. But that shit ain't the truth. The truth is you're the weak. And I'm the tyranny of evil men. But I'm tryin', Ringo. I'm tryin' real hard to be a shepherd." In an ideal world, we would all be shepherds.

Desi exista printre noi, durerea nu ne e fatala...

Prima pseudo-cvasi-tentativa de recenzie din acest blog. Andrei Gheorghe - Midnight Killer.
Imi pare rau ca am citit-o. Imi pare rau ca "zeul suprem", A.G. nu are talent de scriitor. Doar arareori apar straluciri a ceea ce a fost candva, la Radio. Toate povestirile se invart in jurul unui subiect ce mie mi se pare foarte anost: High-life in Bucuresti...curve, pesti, prosti, polliticieni, smecheri, curvi...de toate. Cu toate acestea, A.G. frecventeaza aceasta lume bizara si incredibil de anosta. Probabil ii place banalitatea (care, intr-adevar, s-a nascut la oras). Cartea este plictisitoare, presarata doar pe ici, pe colo cu pasaje savuroase si interesante. In rest, incercand sa scape de clisee specifice, A.G. inventeaza, insa cade intr-o capcana: inventeaza putin si repeta, iar acest lucru duce la crearea de noi si interminabile clisee. Imi pare rau, Gheorghe, daca o arzi cu toti taranii in Office, pentru mine nu esti decat inca unul de-al lor. Si daca dai ture cu masina noaptea, nu esti mai interesant. Si daca plagiezi Midnight Caller, o sa-mi dau seama. De ce n-ai ramas sa faci radio? 13-14, cea mai suprema emisiune din toate timpurile.... A trebuit sa incerci ceva nou, sa experimentezi. Insa, ca scriitor, nu esti mai mult decat un profesor de limba romana frustrat. Nu ai talent...si cred ca nimeni din cei cu care umbli nu ti-a spus asta. Si "genial" te vor considera maxim niste pustoaice de liceu cu creierul subdezvoltat, care nu te vor pricepe...Si o sa devii "cool"...o sa devii un brand...te vei globaliza. O sa ajungi un Nike. Iar atata timp cat faceai radio, erai Armani.
Si mai du-te-n mortii ma-tii de chelios cretin, ca tu nu te trezesti maine la 7 ca sa te duci la un cacat de laborator...si mie-mi trece viata scriind despre tine...si nici nu meriti. Te-am cumparat doar pentru ca ai aparut pe Parazitii...si ca erai destept la radio. Oricum o sa-ti plagiez niste idei din cartea pe care tocmai am criticat-o, ca sa ma dau destept. Si n-ai ce sa-mi faci. Nu te simti ca toti cei carora le-ai inchis telefonul in nas, si ei dadeau bani ca sa vorbeasca cu tine? De fapt, cred ca-ti scanez cartea si o pun pe DC...poate asa n-o sa-ti iei tu al doilea Porsche.

P.S. : Daca esti treaz la 3 noaptea, nu esti mai inteligent decat tine insuti.

Cat despre discutia cu Vladimir, in jurul aceluiasi subiect etern si nesfarsit, nu stiu daca ne vom pune de comun acord. Si eu cred ca are dreptate, si el crede ca am dreptate. Stiu ca n-ai nevoie de o vila-n Primaverii atata timp cat stai cu-ai tai si bei in fata scarii (plagiat ordinar dupa Parazitii). Dar si perioada de camin se termina in 2 ani...si te duci si-i platesti unui gras chirie. Oricum, discutiile cu tine la ora 2 sunt nepretuite...pacat ca nu mai avem seminte. Si nici Argesul...

Corporatistul de Bucuresti

Corporatistul de Bucuresti - Visul oricarui student la o facultate de profil...stiti voi de care.

"E brand manager sau group brand manager intr-o "multinationala" si incepe toate discutiile cu "din punct de vedere al marketing-ului" intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Da vina pe colegii de la "sales" ca nu i-a iesit lui campania publicitara, pentru ca "nu au inteles mesajul reclamei" sau ca "nu sunt in target".

Are totdeauna "manager" in titlul jobului, chiar daca slujba sa presupune sa care baxuri de hartie la imprimante sau sa le schimbe tonerele. In cazul asta particular jobul e "network printers assistant manager".

Primeste fel de fel de reviste moca, gen Biz, sau EWeek, si le afiseazã mândru pe birou. Nu plãteste întretinere, închide calorifere, doarme în frig, ca sã aibã bani de ratã la VW Golf, sau Peugeot 307 sau ceva similar. Similar, pentru celular ultimul tip, eventual cu touch screen (care e jegos de grãsime, pentru ca îi e lene sã scoatã pen-ul din celular sã apese cu el pe ecran, asa cã apasã cu mâna unsã de la mititei). Îi plac mititeii, berea la PET, si seminþele, dar acasã; în oras, îi place sã bea Mai Tai, sau Bacardi Breezer, sã parã cool. Mãnâncã (ocazional) la La Mama, City Grill, La Sosea, sau la diverse pizzerii. Vrea sã intre în lumea bunã cu cardul de debit sau de credit, dar habar nu are pin-ul.

Calculatorul sau laptop-ul de la birou e plin de pornache, mp3-ul si bancuri. Si de virusi. Tot desktop-ul este plin de documente (din care majoritatea ar trebui sterse, dar i se fâlfâie, pare ocupat dacã are desktop-ul plin).

Unii corporatisti pleaca la vama veche sa faca team building.
In general sint previzibili,plini de ei, de salariul lor, de pozitia lor sociala. Daca se intampla se critici corporatismul si atitudinea corporatista iti zic ori ca esti un comunist sarman care respinge societatea capitalista, ori iti arunca in fata conceptul de "corporate social responsability". Orisicum ai lua-o, corporatiile fac un mare bine umanitatii, iar cei ce le contesta sint niste antiglobalisti si anarhisti imputiti care nu inteleg ideea de progres.Hai sictir!

Poarta „badge”-ul la gat si cand iese in oras la bere, sa vada lumea unde lucreaza el. Are 1000EUR pe luna si se considera un om realizat. Isi ia Clio in leasing din salariu si apartament din banii de nunta. In orice discutie face cumva se se vorbeasca despre job-ul lui atat de cool. Despre cum nu are timp de nimic altceva ca e „overworked”. Este plin de deadline-uri, targete, brainstorming, ATL, BTL, projects, pitch, review-uri, out-door, rate card, packaging, positioning, market share, consumer, retail, brief, etc.

Corporatistul e mandru ca primeste al 13-lea salar.
Corporatistul celibatar e rebel in concediu si se duce la sziget. Cand e insurat cu corporatista (astia se intalnesc la team buildinguri) se duce catinel spre grecia ca "e mai ieftin ca la noi si serviciile sunt ireprosabile"

Isi umple CV cu tot felul de training-uri, cursuri de specializare si team-buildinguri organizate de niste redusi prin sali de curs pe la ASE sau alte facultati mai trendy. Neaparat consemneaza ca a luat premiul I in clasa a 7a. Citeste „Expat Life” si jumatate din frazele pe care le pronunta sunt in engleza. Are intotdeauna o parere despre oricare spot de pe TV. Scrie pe forumurile de „advertising” si are o intodeauna o idee mai buna de campanie decat aia care au facut-o.

El nu are serviciu, are job. Merge la training-uri. Face team-building si brainstorming zilnic. In general e un jeg de om care nu se da in laturi de a pupa in *** pe cine trebuie si a sapa pe restul pentru a urca si el o treapta. Are multe prietenii de interes si se da cu cel putin 10 ani mai matur decat este. Poarta tot timpul costum, uneori fara sacou.
Transformarea in corporatist are loc foarte rapid, in maxim o saptamana dupa ce ocupa o pozitie de c***t intr-o companie multinationala specializata pe comercializarea echipamentelor de birotica (agrafe si pixuri)(astfel isi gaseste un rost la singurul curs la care a fost in facultate, exact - cel de BIROTICA!).

Are Palm luat in rate si inevitabil il scoate cand e vorba de iesit la bere ca sa isi verifice programul. Asculta Guta dar in discutiile cu colegii de munca vorbeste numai de Cafe del Mar si Chillout Moods. Are carti de vizita comandate cu plata in 2 rate la salariu si la ofera oricui si oricand se iveste ocazia. E mandru de costumul lui luat prin cine stie ce Cora sau Carrefour. "Am un sef de ***t ajuns sus pe pile.Eu sunt mai capabil ca el dar la noi in firma nu se promoveaza pe criterii de competenta". Se da la toate proastele din firma la care lucreaza si intr-un final victorios (dupa cateva salarii cheltuite ca sa scoata prostele in oras) se alege cu cea mai urata si cu o portie de pasarica la 4-5 zile.

De fiecare data cind vede o reclama care il depaseste are o singura replica: "cea mai supertare reclama pe care a vazut-o vreodata". De fapt toate reclamele pe care le vede sint catalogate ca "cele mai supertari". De obicei se strofoaca fix ca in comediile americane de 2 bani crezand ca e <>. Utilizeaza extrem de multe englezizme pentru ca asa e la moda: maaaaan si fachin shit sint doar o parte din ele. Cand se intilneste cu prietenii discuta cu ei in engleza pana cand uita cum se zice la "scaun" si atunci trece la "limba romana."

De adaugat ca nu lipseste de la fiecare cocktail unde se bea si se mananca moca, eventual participa si la o tombola, pe care - culmea - o si castiga! "

Am gasit chestia asta scrisa undeva...tot respectul pentru cel care a scris-o. As vrea sa fiu prieten cu el. Mi s-a parut normal sa scriu acest blog, pentru ca am impresia ca acest corporatist, a fost, in tineretea lui, un "taran de messenger".

Prima gura de aer...

"Ai orizonturi largi, insa e o mica problema cand fereastra camerei tale are vedere la ghena"...Cred ca ironia sortii face ca eu sa ascult aceste versuri si sa am o astfel de priveliste. (Datorata intr-o buna parte si colegilor mei pop si vaj pe care ii salut pe aceasta cale informatica ...doamneeeeee...ce stupid suna).
Astazi o sa discut un pic despre stupiditate / prostie umana. O sa-mi asum riscul sa-l numesc pe James Cameron un prost. Oau, I did it! Dupa umila mea parere, este si un regizor extrem de prost, pe langa faptul ca el ca om nu este prea inteligent. Stiu ca admiratorii fanatici, care au plans, au suferit si au trait marile lui filme precum "Terminator", imi vor sari in gat. Ah, da...SI inca o categorie de oameni care-mi sunt simpatici...cei care au crezut "Titanic" un film destept, interesat si emotionant.
Ma rog...James Cameron a mai facut un film, de aceasta data documentar despre mormantul lui Iisus. Da, ACEL Iisus. Se pare ca el impreuna cu un evreu (cel putin la fel de destept ca si Cameron) au descoperit, SENZATIONAL / IN DIRECT / IN EXCLUSIVITATE Adevaratul mormant al lui Iisus, al Mariei, si al lui Iosif (a se observa faptul ca exista o mare apropiere de stilul dandiaconescian si televiziunea lui Zero-tevista (ce maestru al pleonasmelor sunt)). Oricum, subiectul acesta mi-a fost inspirat de Mircea Dinescu. Cel care a facut si unele remarce foarte interesante, precum : "Bine ca nu l-au gasit si pe Sfantul Duh langa ei", sau "Cand niste rusi au descoperit un schelet sub o izba din Rusia, au zis imediat ca era a lui Mozart...Cand le-a fost imputat faptul ca scheletul are numai 90 de cm, rusii au raspuns prompt: <>" (daca ati gustat gluma, radeti). Thought so...
E foarte misto faptul ca, unor oameni li se pare normal ca Iisus sa se fi ingropat, cu familia, intr-un cavou...cum se obisnuieste pe la noi. Ma mir ca nu exista si o poezie pe cruce. Apropo de asta, o fi avut cruce? Sau n-or fi descoperit-o... Tot Mircea Dinescu (il stiti...tipul de intelectual isteric - 2 notiuni ce mie mi se par incompatibile, dar despre asta in alt blog) a spus sa ne inchipuim ce-o sa se intample peste 1000 de ani, daca astia descopera intr-un cimitir din Romania o cruce pe care scrie: "Aici zace Ion, fiul lui Gheorghe si al Mariei" (aceste nume sunt la fel de comune la noi, cum erau si Iisus, Maria, Iosif in vremea aceea - dar un om dintr-o bucata ca James Cameron nu se poate impiedica de astfel de detalii minore, el are un tel de atins...sa atinga limita prostiei umane). Va inchipuiti ca astia din viitor ar putea crede ca au descoperit orice Ion le convine lor? Ma rog, sa speram ca oamenii din viitor nu vor fi progeniturile lui Cameron, sau cel putin, oameni mai inteligenti decat el.

Acum, cateva completari la blogul anterior, pe care nu mi s-a parut ca l-ati apreciat pe cat se cuvenea. Adica n-am primit decat un comment, si inca o interpelare pe messenger referitoare la el. Amandoua au cam avut in vedere faptul ca "Si tu asculti muzica si se vede asta in messenger". DA, ASA ESTE! Si eu sunt un taran care asculta Enya, Metallica, Aerosmith, Nightwish si alte porcarii (da, vajule si tie iti place sa te vada lumea cand asculti uvertura la Don Giovanni - sau cine stie, poate numai eu te vad). Toti avem un germene de taran de messenger in noi, intr-un fel sau altul. Da, si eu am dat mass message fetelor de 1 martie, tuturor din lista cu ocazia Craciunului sau in alte dati. Dar nu cred ca v-am scris sa dati bani pentru Radu, sau ca Yahoo iti va inchide contul de messenger daca nu bei Pepsi...suntem cu ochii pe tine! Si din cate imi aduc eu aminte, nu am specificat in nici un moment al vietii mele (cu atat mai putin in decursul acelui blog) ca nu as fi taran, sau ca imi face placere sa traiesc alaturi de mine, ca nu ma deranjeaza faptul ca-mi respir aerul. Credeti-ma, nu-mi face nici o placere...
A bon entendeur, salut!

Check out my Slide Show!

[slideshow id=288230376155774730&w=400&h=300].

Astazi voi discuta putin despre taranul de messenger si subspeciile sale. Taranul de messenger este peste tot ; este un produs nou, creat de popularizarea internetului in toate cartierele marginase ale oraselor si aparitia retelelor de cartier. Taranul de messenger nu se limiteaza numai la messenger, el este prezent si pe toate huburile de DC, de unde isi ia toate cele necesare vietii : manele, programe care sa afiseze in messenger manelele pe care tocmai le-a descarcat (pentru ca trebuie sa arate ca el e mai « ciumec » decat toti din lista lui, avand acces la cele mai noi aparitii), filmele porno cu caini/ pisici/ canguri/ veverite ; tot pe DC il gasim jucand trivia (o practica straveche, mostenita de la MIRC). Jucand trivia, el arata lumii ca este mai cult decat toti, desi in sinea lui rade de prostii care nu-si dau seama ca isi ia raspunsurile atat de exacte cautand pe Google cu o rapiditate iesita din comun.

Taranul de messenger are cateva caracteristici dupa care il veti putea recunoaste foarte usor : are poze cu « gagici » goale (sau poze in care ne arata ultimele achizitii : trening, sapca, slapi, luate, bineinteles, din MALL, si pozate cu telefonul lui cu camera si mp3), are avataruri in care seamana cu Eminescu cu mult gel sau 50 Cent, are statusuri inteligente in care ne spune ce face la fiecare moment de timp, da mass-message-uri de 3 ori pe zi, si, bineinteles, asculta manele si vrea ca toata lumea sa stie acest lucru.

Sa ne ocupam mai intai de "status", acest obiect care-i confera taranului un "statut". De cele mai multe ori, este albastru, indicand in acest fel un link spre un site binecunoscut( gen www.manele.com), totodata afisand tendentios ultimul hit Nicolae Guta featuring Romeo Fantastik&Florin Salam si gasca lor de puradei si curve. Mai avem si taranul un pic mai evoluat (de gen feminin), care nu isi pune statusuri in care sa se vada ca asculta manele (pentru ca se da fata finuta si culta si le asculta cu Media Player), dar care este fan inrait Blondy ( si rudele ei din jungla muzicala), 50 Cent(s), Pussycat Dolls (in caz ca nu stiati, au fost dame de companie inainte sa se apuce de cantat, de-aia au gurile asa de frumos arcuite, in forma de…cilindru).

In afara de afisarea melodiilor, statusurile mai au multiple alte intrebuintari : ele sunt folosite pentru a ne anunta pe noi de activitatea zilnica a taranului si preocuparile lui("m-am trezit", " mananc ceai cu paine si gem", "ma cac", "imi continui (SIC!) masa", "sunt in sufragerie", "sunt in bucatarie", "m-am cacat imprastiat…iar.. J "). Totodata ele sunt un obiect al exprimarii sentimentelor taranului : "O iubesc pe mami", " Var-miu este cel mai super", "sunt nefericita pentru ca nu mai aveau hamburgeri la McDonald’s". Bineinteles, exista si preocupari mult mai culte ; de exemplu, taranul simte nevoia sa stim cand el invata (pentru ca este un eveniment la fel de rar ca si erele glaciare). Taranul nostru invata la orice, oricand (cu toate astea, prietenii lui sunt in stare sa jure ca e un prost – dar ce stie ei, ei judeca dupe aparente). Alaturi de aceste statusuri mai gasim si expresii precum : "Busy", "Very busy", "supy", "m a inselat iubita", "care vine in discoteca ?", "Stresat(a)"(pentru fete, se poate traduce : « la ciclu », « nefututa » etc. ), " DND" (cu subvariatiunea sa: "DNFD") etc. Uite un sfat prietenesc : daca nu vrei sa fii deranjat, nu mai intra pe messenger ! (nu te-ai gandit la asta pana acum, nu ?).

Taranul trebuie sa ne anunte cand se uita la film, cand nu este acasa, cand nu vrea sa fie deranjat. Si nu poate face toate acestea dand un simplu CTRL+D (nu, nu-ti apare numele iubitei pe ecran daca faci asta), ci trebuie s-o faca astfel incat lumea sa nu-l creada un fraier : are, intr-adevar treaba, dar are si MESSENGER ! Si lumea nu trebuie sa se indoiasca de asta. Pentru ca prestigiul lui se bazeaza pe acest mini-programel (fetele trebuie sa-l acosteze cu expresii de genul : "te-am vazut pe mess", "da-mi si mie melodia care o ascultai tu ieri", "ce poza sucara ai la avatar").

Taranul pe messenger are o ortografie proprie si un cod bine stabilit cu ajutorul carora se intelege cu ceilalti "cocalari" : el trebuie sa inlocuiasca diacriticele (literele specifice alfabetului roman) cu grupuri precum « sh », « tz », el nu poate sa spuna simplu "da / nu", ci trebuie sa adauge si un " p " dupa fiecare din aceste 2 cuvinte ; el este prea ocupat, prea grabit pentru a mai folosi vocale sau cratime (devenite redundante in vorbitul pe "mess"). Astfel, asistam la expresii precum : "am vnt aks", "dute si lasama", "ne my vdm" si alte aberatii considerate "cool" de multi oameni (mult spus « oameni »…).

Cand trebuie sa te intrebe ceva, si nu este sigur ca esti la calculator, taranul nu intreaba ca tot omul : "esti ?", "poti sa vorbesti ?", ci simte nevoia sa-si faca simtita aparitia cu un minunat BUZZ, sau un Audible cretin. Dupa aceasta interpelare, urmeaza un moment de pauza in care astepti sa te intrebe ceva. Insa taranul nu este previzibil, si nu pune intrebarea pe care o astepti cu nerabdare (ca sa scapi odata de el), ci iti aminteste cum te numesti cu un mesaj precum : "Vlad…", "Alex…", "Ion…". Tragi aer in piept, iti spui in sinea ta ca nu-i frumos sa injuri un om care stie cum te cheama, si intrebi politicos : « ce pizda ma-tii vrei ? ». Rareori primesti un raspuns care sa nu te scoata din pepeni. De cele mai multe ori ai parte de : "c mai faci ? ", "ma plictisesk ", " hai in discoteca "(pentru ca discoteca este un veritabil axis mundi pentru taranul nostru).

In afara de statusuri, taranul are obiceiul de a da mass-message-uri cu subiecte la fel de inteligente ca si el. Enumeram aici : " nb all ", " radu este un copil care va muri daca nu dai si tu mass-uri cretine ", " Yahoo si AOL planuiesc sa fuzioneze si sa preia controlul lumii ", "microsoft si pepsi vor sa termine cu messengerul", "presedintele Yahoo are orgasm de fiecare data cand deschizi tu messengerul", "Mos Craciun iti da 20 de centi pentru fiecare mass pe care-l dai", " o sa mori daca nu dai acest mesaj mai departe, un prieten a incercat asta si acum e mort, i-am dat eu cu lopata in cap ca sa implinesc profetia, nu te juka " etc.

Acestia sunt oamenii care-mi respira aerul. Cu care sunt nevoit sa impart aceeasi planeta. Sper sa faceti toti implozie. Este singura solutie logica. Insa voi nu respectati logica. Voi o sfidati. Cu insasi existenta voastra superflua si
paradoxala. Sunt curios ce reactii o sa primesc. Oricum mi se rupe de genul de oameni pe care i-am descris aici.

P.S. : Negam orice asemanare cu persoane reale…La misto n-am luat pe nimeni, niciodata ! Oare?....

As mai pune si niste versuri din « Master of Puppets », dar oricum le pun tot pentru mine…care sunt.