"Mi-e teama chiar sa mai zambesc, / Negru-n orice lucru alb zaresc..../N-am chef sa mai fac nimic, /Ma simt deodata parca mult prea mic,/Mai stii? Poate chiar asa o fi...Toamna in sufletul meu / Nori de ceata ma apasa greu...". Da, intr-adevar, am venit la Bucuresti. Sunt in camera mea de 14 m patrati (din care doar vreo 10 locuibili, restul fiind ocupati de frigider, dulap, chiuveta...).Din nou e frig (daca am rezistat eu la -20 de grade, o sa rezist si acum...sper). Din nou dusul cu apa lui rece se afla la 30 de metri de camera mea.Din nou ma trezesc maine la 6:30 ca sa ajung la 08:15 la scoala. Din nou mananc pui rece...din nou imi spal singur vasele. "
"Hold on to me and, never let me go / Keep breathing / 'Cause I'm not leaving you anymore / Believe it..." Keep breathing...usor de zis, dar cum sa mai respiri orice alt aer decat cel pe care-l respira si ea? Si, mai ales, de ce?
Din nou sunt departe...
Dar cand te gandesti ca anul viitor, pe vremea asta, inca o persoana va manca din puiul rece, aceeasi persoana va dardai si ea la -20 de grade si se va trezi la 6:29 ca sa se duca la TOATE cursurile....parca-ti vine inima la loc, nu? }{
RăspundețiȘtergere