Entry for March 19, 2006

Ceea ce urmeaza sa apara in acest blog este mult mai interesant decat ceea ce va spun eu acum: "FORZA ARGESUL!!!"...Rapidul ne-a furat bucuria in ultimul minut...sper sa faca treaba in Europa (ca si Steaua dealtfel...oarecum paradoxal, nu?), dar pentru ca mi-au furat bucuria unei victorii in fata lor, sper sa-si rupa toti picioarele..mai putin Dani Coman si Emil Dica. Pasionatii de fotbal (si atat) se pot opri cu cititul aici. Ceea ce urmeaza e neinteresant.

"Simt, cu alte cuvinte, o irepresibilă (asta-i din jargonul psihologilor) nevoie de solitudine. Cînd telefonul îţi sună de-o sută de ori pe zi, trăgîndu-te în toate direcÅ£iile, cînd faci supradoză de oameni, care toÅ£i vor cîte ceva de la tine, cînd nu simÅ£i tocmai "nevoia de comunicare interpersonală", ci mai degrabă opusul ei - nevoia de "mai slăbiÅ£i-mă!", foarte personală - se cheamă că eÅŸti superstresat ÅŸi ai nevoie de o pauză, sau că - vorbesc serios acuma! - chiar nu eÅŸti genul sociabil. De ce ai fi? De ce, cu alte cuvinte, toÅ£i ar trebui să fim la fel? Ceea ce unuia i s-ar părea insuportabil - o viaţă solo, fără ataÅŸuri ÅŸi fără implicare emoÅ£ională -, altuia i se potriveÅŸte la fix. Unii se refugiază într-o viaţă în doi "pentru că aÅŸa e bine", pentru că e mai "simplu", mai "comod", mai "stabil emoÅ£ional" - ÅŸi pentru că, probabil, ultimul refugiu al egoismului este căsnicia. AlÅ£ii, dimpotrivă, îşi cultivă solitudinea cu o anumită voluptate, se simt bine doar ei înÅŸiÅŸi cu ea, n-ar schimba-o cu nimic, pentru nimic în lume! ÃŽn fond, pînă la urmă, s-o recunoaÅŸtem, toÅ£i sîntem niÅŸte egoiÅŸti, mai mult sau mai puÅ£in oneÅŸti, încercînd să ne descurcăm cu viaÅ£a asta fiecare cum putem; că unii fug de singurătate, în vreme ce alÅ£ii fug înspre ea - ce diferenţă este? E doar o chestiune de direcÅ£ie. Åži de viteză. ".  ("Solo pentru argument si singuratate", DV...)

Aceste idei nu-mi apartin, din pacate. Spun "din pacate", deoarece admir coerenta si structura textului. Nu si ideea. Nici nu pot critica(in sensul carcotas al cuvantului) acest fragment, deoarece as fi subiectiv. Apartin unei categorii mentionate acolo (daca ati avut timp sa cititi). Si simt ca n-am facut aceasta alegere pentru ca ar fi "mai simplu", "mai comod", "mai stabil emotional" (v-ati prins de ce categorie era vorba...nici nu intentionam sa fiu subtil). Stiu de ce am facut alegerea respectiva (din pacate, nu va pot impartasi motivul - nu ca v-ar interesa...ati ajuns cu cititul pana aici???) si pot spune ca sunt fericit. Dar (omul cu dileme...), daca, de fapt, am facut-o din motivele mentionate mai sus (si marcate cu galben) si nu-mi dau seama? Daca sunt un <>, <>. <>? N-as avea cum sa-mi dau seama..."You can't change people...only clothes..We are what we are"...Sa fie oare asa? Inca o intrebare...Din pacate, nu pot oferi decat intrebari, nu si raspunsuri...Maxim pareri...

PS: Stiu ca n-am marcat cu galben respectivele cuvinte. E doar o gluma a domnului Andrei Cornel si pe care o plagiez de cate ori am ocazia, pentru ca mi s-a parut foarte amuzanta.

PPS: Contradictia din primul paragraf are rolul unei "captatio benevolentiae", pentru a va determina sa cititi mai departe.