Oameni de succes

Exista pe lumea asta niste oameni care-s ori frumosi, ori destepti, ori au t@l3nt si arf3, ori…Ideea e, sunt unii care au macar o calitate evidenta si se agata de ea si poate fac ceva cu viata lor.Noi o sa vorbim despre ceilalti.

De exemplu, ce pula mea faci cand te naste ma-ta-n GALATI, in ‘79, tu n-ai nici un talent evident, esti proasta de bubui, iar de la frumusetea ta legendara ni se scoala pula invers? Simplu, te bagi in POLITICA. Asa ajungi la 31 de ani ca CV-ul tau sa aiba…o pagina, in care sa rezumi toate scolile prin care ai trecut, iar la slujba nu se vede decat ca ai mancat cacat cu carul si ai slugarit (eventual si supt pula) pe la niste parlamentari pana sa te bage si pe tine-n seama. Normal, ca orice secretara cu gura punga, la un moment dat, ai propriile vise de marire, asa ca incepi sa te visezi parlamentar ca sa salvezi lumea. Si fiindca esti o fiinta atat de inteligenta, optimista si mereu reusesti sa faci ceea ce ai propus, ajungi deputat de Ialomita in colegiul Fetesti-Tandarei. Insa, de-abia acum incep problemele. AI impresia ca ai ajuns acolo prin propriile forte, prin calitatile tale si ca ti se cuvine. Asa ca, precum orice pizda respectabila, incepi sa faci…MAI MULTE pentru comunitate, pentru tara, pentru societate. Pentru ca tu esti desteapta pulii si identifici probleme…cunosti cacaturi.

Hai sa analizam cum ne imbunatateste noua viata faptul ca pizda asta e in Parlamentul Româniii:

Numero Uno (si a mai recenta isprava): Interzicerea desenelor animate cu Tom si Jerry, ca-s violente. Citam din mult prea inteligenta pizda: “Vă vorbesc tuturor, însă, pentru că tema desenelor animate difuzate pe canalele din România este mult mai serioasă decât pare. Asta pentru că aceste emisiuni sunt printre primii factori care dezvoltă personalitatea, comportamentul şi, implicit, viitorul copiilor noştri.[…]Ei bine, micuţii dumneavoastră învaţă să lovească, micuţii dumneavoastră învaţă să fie răi cu prietenii, micuţii dumneavoastră învaţă să înjure din… desene animate.”. Cum ar veni, tara se scalda in saracie, datorii, somaj, si uite de ce ma fute pe mine grija. Cum n-am inteligenta necesara ca sa ajut CONCRET societatea, hai sa fac o dezbatere. Hai sa vorbesc ca proasta-n targ, ca poate ma baga cineva in seama. Da, pixi, observam ca desenele animate sunt foarte apropiate de nivelul tau, dar natura umana este inerent violenta. Probabil daca ai fi citit cartile si dincolo de coperta la viata ta, ai fi prins niste idei din “Imparatul Mustelor” a lu’ Golding. Sau ti-ai aduce aminte ca atunci cand erai tu mica si te jucai in curtea blocului, baieteii se bateau dupa un fault la fotbal, sau se jucau cu “cornete”, prastii si alte cacaturi CARE nu ni le arata desenele animate. Sau poate iti aduci aminte cum chinuiati animalutzele cand erati mici, gingasi si diafani (si sa nu-mi zici ca asa ceva nu se intampla in judetul Galati, ca vin si te bat cu pula peste botul ala de pitzipoanca). Sau cum copiii te faceau sa plangi in curtea blocului cand iti puneau porecle gen “coropishnitza”, “vaca”, etc., fara sa aveti alte desene animate decat cele cu Miaiela. Da’ pula mea, fiind atat de proasta, nu ai cum sa realizezi aceste lucruri ev

idente, asa ca dai vina pe televizor. FĂ, PROSTIA PROMOVATĂ CA MODEL E MULT MAI PERICULOASĂ DECÂT VIOLENȚA-N DESENE !!!

A dooa mega-initiativa a deputatei de Țăndărei a fost interzicerea unei reclame la cipsuri pe motiv ca denigreaza pizdele, le diminueaza inteligenta in societatea patriarhala sau De exemplu, iată o reclamă care ridică siliconul la nivel de element absolut pentru “agatatul” bărbatilor[…].Penibilul continuă. “Puneţi silicoane, cumpărând chipsuri!”. Nu mi-am putut imagina vreodata ca există o legătură între silicon şi cartofi prajiţi. Şi, totuşi, agentiile de publicitate româneşti continuă să ne uimească şi sa facă această conexiune. Dincolo de ideea nastrusnică, trebuie să subliniez ca, reclama lezează demnitatea si ideile de decenţă ale tuturor femeilor. Mă întreb ce va zice CNA-ul despre asta. ”

Deci, pe langa faptul ca asta e in PARLAMENT, EA nu stie sa scrie “PUNE CRATIMA TI”, dar considera ca i-a fost lezata demnitatea de femeie inteligenta!!!!!!! Da, pixi, din nou, ai dreptate. Barbatii nu-si doresc silicoane. O femeie desteapta, independenta si puterniCA CA tine este visul umed al oricaruia dintre noi. Bineinteles, in CNA, femeia a gasit intelegere in problemele identificate, si reclama a fost interzisa. Stii ceva, fa? Demnitatea tuturor romanilor e lezata de faptul ca o proasta ca tine e in Parlament. Marș acasă!(Și nu, nu e replică din desene).

Si in caz ca exista (si sigur exista) si niste sustinatori ai dansei, care sa vina sa spuna: ”Esti un comunist, ce stii tu? Trebuie sa ne ocupam si de valorile in societate, sa avem grija de copii, sa fie bine, sa nu fie rau!”, le arat o singura poza (si povestea aferenta ei) :

In saptamana in care pe DOAMNA DEPUTAT o futea grija de reclame la cipsuri, autostrada care trece pe teritoriul in care DÂNSA este deputat, arăta după cum vedeț.

P.S.: Au mai scris pe aceasta tema si: http://warsongu.wordpress.com/2010/02/02/despre-desenele-animate/

Technorati Tags: Cristina Pocora,Parlament,proasta,pizde,inteligenta,desene,violenta,cretini. retarzi,silicoane

Compasiune=…

Pornind de la:

http://www.realitatea.net/romania-va-acorda-republicii-moldova-100-de-milioane-de-euro-nerambursabili_697287.html

Conform DEX:

Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie. [G.-D. compasiunii; Sil. -si-u-] /<fr. compassion

Conform PD-L (+Traian Băsescu):

Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva CARE NE-A VOTAT.

Vezi? Dacă și amărâții ăia din Haiti aveau drept de vot, nici nu-i mai bătea Dumnezeu și se găseau și niște bani, pe undeva…Bineinteles ca acum sustinatorii lu’ Base n-or sa mai vina cu sloganuri gen: “lasa ba, ca banii aia mergeau mai bine la orfelinate/azile de batrani, la noi in Romania, ca n-avem, ca suntem saraci, ca…”.

Nu, acum e ALTCEVA, e justificat, e nobil, e…

Technorati Tags: PD-L,Băsescu,Moldova,Haiti,bani

50.000 Euro =

…1 / 250 din averea lui Radu Berceanu (unii mai muiști spun că ar fi chiar a 350-a parte)

…valoarea bijuteriilor pe care le are Elena Udrea

…1 / 60 din valoarea imprumutului pe care distinsa pizdă Elena Udrea il are de dat inapoi catre BRD (3 meleoane de iepuroi, în speță. Mă gândesc eu, ca un comunist rău ce sunt, că dacă i-au dat împrumut 3 meleoane, a pus gaj cel puțin dublu.)

…1 / 5200 din averea lui Adriean Videanu (lincu e luat de la EVZ, deci poate o să creadă și cititorii mei portocalii)

…valoarea PendULEi lui Sebastian Vlădescu (acu, serios, la nivel uman și logic…realizați că unul dintre miniștrii ROMÂNIEI deține o pendulă de 50000 de coco???)

…30 KILE DE ARGINT ale lui Cristian Boureanu (deci nici să comentez nu sunt în stare…cum AȘA CEVA???)

…1/14 din valoarea apartamentului Ioanei Băsescu

…valoarea mașinii Elenei Băsescu (eh, a fost 72.000 de euro nouă, da’ plm…a condus-o o femeie, si nu una dintre cele mai înzestrate din specia ei)

...SAU…

Valoarea ajutorului acordat Republicii Haiti

de catre
GUVERNUL ROMÂNIEI

Valoarea unei vieți? 0.25 Euro. 1 RON. Mi-e silă.

Technorati Tags: Guvern,Ioana Băsescu,Elena Udrea,Elena Băsescu,Adriean Videanu,Sebastian Vlădescu,Radu Berceanu,silă

Ave, Caesar, morituri te salutant…

160 de ani…măcar azi, ar fi frumos să avem și noi puțină decență: fără impostori care ne conduc, fără hoție, fără balcanism, fără mici și bere, fără nesimțire, fără să asasinăm capra vecinului, fără să mai urlăm pe stradă, fără să ne aruncăm gunoaiele pe jos, fără manele, fără prost-gust, fără pițipoance și cocalari, fără bășcălia caracteristică, fără ”las-o bă, că merge și așa”, fără… Într-un cuvânt, fără România…

MIHAI EMINESCU - SCRISOAREA I

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,
Altul caută în lume şi în vreme adevăr,
De pe galbenele file el adună mii de coji,
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;
Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii.
Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,
Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;
Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,
Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,
Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ'
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Începând la talpa însăşi a mulţimii omeneşti
Şi suind în susul scării pân' la frunţile crăieşti,
De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi,
Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi...
Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate,
De asupra tuturora se ridică cine poate,
Pe când alţii stând în umbră şi cu inima smerită
Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită -
Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?...
Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc.

Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l...
Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?
Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,
Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.
"De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarte
Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!"
O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,
Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,
Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;
Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.
Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă.

Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,
Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare!
Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorţită li-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate,
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Şi ridică mii de umbre după stinsul lumânării...
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate,
Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii!

Technorati Tags: România

Minutul 4 - pisica

Cand am inceput blogul, am spus ca nu o sa scriu de dragul de-a scrie, ca n-o sa creez postari doar cu pozde si filmulete, ca sa ajung in top. Nu m-am sucit in conceptii ca Basescu, dar, in ultimele luni, am fost uimit de cate poze / filmulete au postat blogării dă top, iar eu le știam de câțiva ani (avantajul de a fi ochelarist și de a fi terminat facultatea de șuruburi pentru carcase de calculator). Tot uimit am fost și de armatele de troli (=ultrași ai proștilor) care se amuzau copios, și apoi (cel mai probabil), începeau să trimită ”viralele” (viraluri/virali, pulancur, nu mă pasionează) pe secțiunile de FUN ale plantațiilor de pe care culegeau bumbac (a se citi ”corporațiile în care lucrau ca middle-management”). 

Așa că postez filmulețul ăsta aci (a fost pus pe iutub pe 8 ianuarie, eu l-am primit pe 10 ianuarie, deci undeva prin vară să vă așteptați să facă mare vâlvă pe blogurile din topu'la Zelist și să-l primiți pe mail de la corporatiștii din listă), ca măcar cei 10-20 de inși care mă citesc, să le dea o muie lu' z0s0/arhutt/piticu/coshmar&urmăritorilor fideli, pentru că au văzut acest clip la un blog de pe pozitia 2500 și ceva, cu luni / ani în urmă.

Dacă n-aveț chef să vă uitați la tot, băgați măcar faza de la minutul 4 cu pisica...merită.