Hai sa turizmuim in land of choice…

 

Ca orice bloagăr care se respectă, după ce te duci in vacanță, tre’ să începi sa postezi impresii, pozde, ghiduri, etc. din locurile pe care le-ai vizitat (bine, cu cât ești mai blogăr, cu atât ai obligația să  pui poze chiar în timp ce tu te simți bine, bagi un pateu pe pâine, o lingură de ciorbă, o măslină, o dudă… Atenție, limbaj obscen! (adică ne băgăm pula în gura de rai și piciorul de plai)

DISCLAIMER: Ca să n-avem vorbe că așa și pe dincolo, vă zic din start că io o urăsc pe Udrea (că să vedeți opțiunile mele politice la următoarele alegeri, citiți aici). Am boală pe ea pentru că e o proastă plină de bani murdari, o țărancă cu telemea-n șosete și care se crede duamnă pentru că poartă Dior și Gugci. Sper ca Elena Udrea să aibă parte de cât mai multă pulă de negru nelubrifiată. Totodată îmi exprim dorința ca la următoarea înfățișare în Parlament, Elena Udrea să fie plină de sloboz pe la gură (apropo, eu NU aș fute-o pe Elena Udrea) – expresiile astea le-am scris pentru că pot aduce niște căutări interesante din gugle.

Leț bigin…Cred că turismul în țara asta nu prea are cum să meargă, în principal (LOL) din cauza infrastructurii, care, deși e sublimă…știți continuarea. Eu știu teoretic la ce să mă aștept (drum până la Sinaia – 4 ore, Sibiu – 4 ore, Retezat – 6 ore, Costinești – 4-5 ore), cu toate acestea, de fiecare dată când plec, am surprizde (cea mai neplacută a fost drumul Costinești – Pitești (400 km dintre care 300km de autostradă) în 8 ore și 30 de minute, într-o zi de LUNI). Ultima a fost un Sibiu-Pitești-București-Pitești (400km – dintre care 200 de autostradă) în 12 ore (deși opririle au fost mai numeroase, am mers numai cu 140 pe autostradă). Dacă eu sunt învățat cu astea, nemții, italo-ibericii și francejii sigur nu sunt. Și dacă îi păcălești prima dată să vină (cu reclame la Roland Garros, Hagi, Nadia, Bran, Voroneț, etc.), sigur nu se mai întorc. Deci, MUIE.

Dar destul despre drumuri…hai să zicem c-ai ajuns unde trebuie. Să zicem că nu ești chiar o enciclopedie a culturii, dar ai o oarecare spoială care să-ți permită să fii auzit la viața ta de oameni precum: Octavian Goga, Emil Cioran, Constantin Noica, Constantin Brâncuși, Traian (mare atacant, păcat că nu l-am naturalizat că sigur prindeam Mondialele), Decebal(bun fundaș, însă nu prea l-au ajutat coechipierii)…Mai punem la socoteală că nu erai singur (ca să nu zică lumea că ești un incult notoriu, ci cu încă 7 oameni, care nu-și câștigă existența dând cu sapa). Și ce pățești?

• MUIA NR. 1: În drumurile Sibiu-Păltiniș, treci de vreo 6 ori prin vestita comună Rășinari. Vestită, după cum te anunță și pancarta de la intrare, pentru faimoasa brânză și pentru nemaiîntâlnita țuică. Traversezi comuna pe toate drumurile posibile, ai ocazia să vezi pe viu Festivalul Brânzei și al țuicii (și-ți blestemi zilele că treci cu mașina prin aglomerația aferentă) și nu rămâi impresionat de localitate (pentru că ești un bășit care nu bea țuică, și căruia îi place ca brânza să fi fost spălată înainte de a o mânca). Ajungi acasă. Trec 2 săptămâni. Se face dimineață. Tragi o bășină și te trezești. În plăcuta ambianță ce te înconjoară, dai drumul la TV. Nimerești pe Realitatea, unde, e emisiune plătită de întâia înghițitoare de spermă a țării, Elena Udrea.La emisiune, este prezentată localitatea…Rășinari. De unde afli că e localitatea în care s-au născut Cioran și Octavian Goga…că are una din cele mai vechi biserici din Ardeal…și că are și brânză și țuică (pula mea, pentru spațiul rural românesc este chiar o raritate, întrucât poeți și filosofi s-au născut peste tot, dar ȚUICĂ…mai spuneți-mi voi un sat din România în care se face țuică…unicat, ce pula calului). În cele 6 drumuri prin comună (cu mașinile), nici tu, nici ceilalți 7 oameni nu observă nici o pancartă, indicator, coală A4 pe care să scrie ceva de Cioran sau de Goga. Deci aici nu vorbesc de faptul că, probabil, dacă scria, aveau niște muzee de toată jena, fără ca autoritățile să-și dea interesul să aducă niște manuscrise, cărți, ORICE.
• MUIA NR.2: Ești în Păltiniș, știți cu toții că acolo și-a trăit Noica ultimii ani ai unei existențe mizere. Din nou, nici un indicator, scrijelitură pe copaci, nici o săgeată care să indice locul cu 5 km în avans. Așa că mergi…treci pe lângă casă de vreo 4-5 ori…până la urmă, o dibuiești cu chiu, cu vai. Ajungi în fața ei, și rămâi prost. E închisă. Cu sprijinul altor turiști, afli că a fost cumparată de Liiceanu, restaurată și apoi închisă vizitării. Pentru că așa vrea Liiceanu. Care, după părerea mea, are caracterul lui Stănică Rațiu (la alte dimensiuni, însă cu destule asemănări: a stat în preajma unui om mai bogat decât el – din punct de vedere intelectual, a așteptat să moară, apoi a intrat în posesia drepturilor de autor precum și a casei acestuia). Tragi o înjurătură, faci 2 poze și te întorci acasă. Bine, dacă ești din Pitești, ajungi relativ ușor la Sibiu ca să primești mue de la Gaby…Însă e mai complicat când vii din Botoșani sau Constanța și te așteaptă o ușă închisă (ăsta e momentul în care muia ți se întoarce înzecit, dragă Liiceanule). BONUS – La singura gheretă din Păltiniș la care se vând cărți, nu există nici o carte de Noica – în schimb e una despre Lady Diana. Mi se pare normal.
• MUIA NR.3: Vrei să vizitezi Sarmizegetusa, întrucât nu ajungi chiar des prin județul Huniedoara. Ajungi în localitatea cu același nume, peste tot reclame la pensiuni. Mergi. Pensiuni. Mergi. S-a terminat comuna. Uat dă fac, stai și te întrebi. Ceri ajutor. Întorci mașina. Mai greșești drumul de 3 ori. Ajungi. Vizitezi. Când pleci, îi sugerezi doamnei de la bilete că puteau să pună și ei o pancartă în drum pe care să scrie sugestiv: “AICI, BAAAAA”. Ți se răspunde sublim: “de…noi am făcut cerere la primărie de vreo 2 ani…încă nu s-a aprobat'”. Normal, că doar suntem în Ardeal: ce atâta grabă, că doar nu suntem mitici…
• MUIA NR. 4: Târgu-Jiu, o arzi cult cu Brâncuși. Pula indicatoare, pula semne, pula tot. Noroc că ăsta și-a dorit mai mult victoria, și a sculptat o coloană de 3j de metri, care se vede relativ ușor între zgârie-norii din Târgu-Jiu. Mai întrebi niște gardieni amabili, și afli și unde-s celelalte opere de prin oraș. A…nici până la alea nu-i vreun indicator, ca nu cumva vreun turist străin care s-a rătăcit prin țara noastră să vadă monumentele, că doar nu pentru ei au fost făcute.

Așa că, în loc de multe campanii de promovare, dat din cur la teveu, croșetat, dat limbi lu’ Băsescu, dat cu mopul, făcut de brain-storming, angajat niște agenții de PR, FĂ PROASTO: Pune în morții mă-tii de vacă cu noroi pe ghetele Jimmy Choo și telemea de Rășinari între dinți, NIȘTE PANCARTE / INDICATOARE și apucați-vă toți muiștii din Guvern de făcut autostrăzi și aeroporturi! Vedea-te-aș cu gențile Hermes legate de gât, la 2m sub pământ…

N-am ce concluzii să mai trag, nu știu dacă să mai nutresc speranțe sau nu, nu cred ca ne vom transforma brusc din băutori de țuică în devoratori de cultură…dacă de 2000 de ani suntem exact așa:        

 ” BRÂNCUŞI (zâmbind amar): Îţi dai seama? Optsprezece milioane de dictatori... (Oftează.) Când am plecat în Franţa i-am lăsat săraci şi proşti. Acuma, probabil sunt şi mai săraci! Şi mai proşti!”.

Technorati Tags: Elena Udrea,turism,land of choice,Goga,Cioran,Liiceanu,Brâncuși,muie,preamuire